Risipitorul de talent

Limba:

Această carte s-a construit, treptat, dintr-o mirare și o încercare de a reconstitui, inițial, istoricul Catedrei „N. Iorga” de la Universitatea Columbia. În decursul mandatelor de lector de limba română, în cadrul programului administrat de Institutul Limbii Române și de universitatea americană, Mona Momescu a găsit informații discontinue despre programul de limba română. Documente oficiale, amintiri ale profesorilor de istorie și științe politice de la East-Central European Center începeau și se opreau, cumva, la momentul 1971, când Guvernul României de la vremea aceea a deschis, cu tot protocolul diplomatic, programul intitulat „N.Iorga”, ca omagiu adus istoricului care ținuse conferințe la Universitatea Columbia în anii ’30 și a cărui personalitate servea, între altele, la legitimarea inițiativelor academice și culturale ale României socialiste. Înghețarea relațiilor româno-americane la sfârșitul anilor ’80 a adus, desigur, și suspendarea prezenței, așa fragilă cum era, a unor istorici de marcă români la universitate. Programul a fost redeschis în 1998, sub înaltul patronaj al președintelui Emil Constantinescu, prezent în campus. Se pare, după mărturiile profesorului John S. Micgiel, mulți ani director al East-Central European Center, că inițiativa redeschiderii a apărut într-o conversație cu Alina Mungiu-Pippidi, prezentă în spațiul academic american ca politolog recunoscut. Din fericire, nu a fost doar o conversație academică. Noul program, așezat sub egida și administrarea Institutului Limbii Române, a căpătat, de comun acord cu universitatea-gazdă, statutul de program de limbă și cultură română. Așa se face că, încercând să reconstituie, cumva arheologic, memoria celor care au servit programul, Mona Momescu s-a întrebat cum și dacă acesta ar fi existat și înainte de momentul 1971, dată fiind relația de interes față de România a Statelor Unite, exacerbată pentru o vreme de turul Reginei Maria în 1926 în SUA și Canada și de noua poziție, post-Unire, a României în Europa.