Limba:
bianca ela scoate la iveală de sub structurile opresive ale artei, viețile femeilor, caligrafia, chipurile, corpurile, limbajul și vocile lor, a căror viață „a fost/ și/ pentru ca noi să putem vorbi deslușit.” În linii sigure, în culori cînd vii, cînd plumburii, frenetic și în cadență, bianca ela construiește o geneză a celor aflate „la Frontieră,/ acolo unde scriu poetele/ luptătoare/ un spin de cactus ne crește din palmă/ și sapă tot mai adânc.” poame divine este un volum incantatoriu, tulburător și transformator, o artă poetică care lasă semne, „dimineața, prin neguri/ și pentru altele.” (Medeea IANCU)